Dar satul inca traieste. Prin putinii oameni care au mai ramas. Este coltul de rai al copilariei mele ...
Foto 1: O parte din sat, cu biserica cea noua. Daca te urci pe Ijileu (dealul de unde se anuntau "stirile" in sat, pana acum vreo zece ani; se urca gornistul sus, si urla de rasuna pana in vale spre Chichisa), poti cuprinde din priviri toata localitatea.

Foto 2: Bunica. Un zambet cald. O copilarie, in mainile ei.

Foto 3: Primavara la marginea Stânii ... cum urci de la Badea Gheorghe din Deal, spre Berindei (Popasul Romanilor), pe drumul proaspat asfaltat, ce leaga satul de soseaua nationala.

Foto 4: Panorama asupra Stânii, de pe Ijileu.

Foto 5: Valea Stânii (la aval se mai numeşte Valea Chichişii), si satul, adăpostit in groapa de sub Meseş (Măgura Stânii - 710 m)

Foto 6: Muguri de măr prin livezile stânenilor

Foto 7: În vecini. Livadă jăcenilor.

Foto 8: Un nou locatar în curtea bunicii. Bujor, vesnicul scandalagiu din miez de noapte. N-am putut dormi pana la 3 noaptea din caza poftei lui de dialog cu dulăii din vecini ...

Foto 9: Detaliu din Biserica ortodoxă din Stâna.
Foto 10: Detaliu din Strada broscarilor. Asa sunt numiti locuitorii din partea de jos a satului. Prin adoptie, am fost si eu un broscar, in copilarie.
Foto 11: Cotcodăcitoarea vecinilor

Foto 12: Amintirea străbunilor. Crucile mortilor incep sa se pravale inspre sat, sub amenintarea pamantului miscator.
Foto 13: Flori de păr, la Badea Petre de la Porolissum
Foto 14: La hotarul dintre satele mesesene, Stâna si Jac.

Foto 15: Muguri de meri. Incet, incet, primavara isi aduce tot arsenalul ...

A fost o asteptata si placuta revedere ... Un om si un sat ... o copilarie si o casa. Un suflet de munte si un munte. Si acum mi-am dat seama de ce am iubit muntii ...
Am crescut la umbra lor ...
1 comentarii:
superb ... am ramas fara cuvinte
Trimiteţi un comentariu