duminică, 8 aprilie 2007

Stâna: amintiri dintr-o copilărie (partea 1)

Au trecut ceva de ani de cand nu mai ajunsesem acasa. S-au schimbat multe in acest coltisor din universul meu. Oameni ce nu mai sunt; chipuri nescunoscute; copii deveniti barbati sau femei. Casele in care batranii si-au dat duhul au inceput sa se prabuseasca, sub fundatiile subrede, facute pe un teren mereu miscator.
Dar satul inca traieste. Prin putinii oameni care au mai ramas. Este coltul de rai al copilariei mele ...

Foto 1: O parte din sat, cu biserica cea noua. Daca te urci pe Ijileu (dealul de unde se anuntau "stirile" in sat, pana acum vreo zece ani; se urca gornistul sus, si urla de rasuna pana in vale spre Chichisa), poti cuprinde din priviri toata localitatea.

Foto 2: Bunica. Un zambet cald. O copilarie, in mainile ei.

Foto 3: Primavara la marginea Stânii ... cum urci de la Badea Gheorghe din Deal, spre Berindei (Popasul Romanilor), pe drumul proaspat asfaltat, ce leaga satul de soseaua nationala.

Foto 4: Panorama asupra Stânii, de pe Ijileu.

Foto 5: Valea Stânii (la aval se mai numeşte Valea Chichişii), si satul, adăpostit in groapa de sub Meseş (Măgura Stânii - 710 m)

Foto 6: Muguri de măr prin livezile stânenilor


Foto 7: În vecini. Livadă jăcenilor.

Foto 8: Un nou locatar în curtea bunicii. Bujor, vesnicul scandalagiu din miez de noapte. N-am putut dormi pana la 3 noaptea din caza poftei lui de dialog cu dulăii din vecini ...

Foto 9: Detaliu din Biserica ortodoxă din Stâna.
Foto 10: Detaliu din Strada broscarilor. Asa sunt numiti locuitorii din partea de jos a satului. Prin adoptie, am fost si eu un broscar, in copilarie.

Foto 11: Cotcodăcitoarea vecinilor

Foto 12: Amintirea străbunilor. Crucile mortilor incep sa se pravale inspre sat, sub amenintarea pamantului miscator.
Foto 13: Flori de păr, la Badea Petre de la Porolissum

Foto 14: La hotarul dintre satele mesesene, Stâna si Jac.

Foto 15: Muguri de meri. Incet, incet, primavara isi aduce tot arsenalul ...


A fost o asteptata si placuta revedere ... Un om si un sat ... o copilarie si o casa. Un suflet de munte si un munte. Si acum mi-am dat seama de ce am iubit muntii ...

Am crescut la umbra lor ...

1 comentarii:

vrg spunea...

superb ... am ramas fara cuvinte